Înțelesuri
- 1
Însușirea de a fi simplu; lipsă de complicații, de afectare, de artificialitate.
„Rochia se remarcă prin simplitate.”
- 2
Credulitate, naivitate.
„A crezut din simplitate tot ce i s-a spus.”
- 3
Naturalețe în felul de a te purta.
„Vorbea cu toți cu simplitate.”
Sinonime
- simplicitate
- naturalețe
- naivitate
Antonime
- complexitate
- afectare
Cum se folosește
Fără plural uzual.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- simplității
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la simplu, cu sufixul -itate.