Înțelesuri
- 1
Puterea nevăzută căreia i se pune pe seamă tot ce i se întâmplă omului; destin.
„Credea că așa i-a fost soarta.”
- 2
Împrejurările în care se află cineva la un moment dat.
„Soarta refugiaților s-a discutat în parlament.”
- 3
Felul în care se sfârșește o acțiune sau o poveste.
„Soarta procesului se va hotărî luna viitoare.”
Sinonime
- destin
- ursită
- menire
Antonime
- voință proprie
Expresii și locuțiuni
- A-și încerca soartaa risca, sperând că iese bine.
- A lăsa în voia soarteia nu se mai îngriji de ceva sau de cineva.
- A trage la sorția hotărî prin tragere la întâmplare.
- Soarta a vrut altfelvorbă spusă când lucrurile ies pe dos față de plan.
Etimologie
Moștenit din latină (sors, sortis).