Înțelesuri
- 1
Rostul pe care îl are cineva în viață; sarcină pe care o simte ca datorie.
„Menirea unui medic este să vindece.”
- 2
Forță despre care se crede că hotărăște dinainte cursul vieții; destin, soartă.
„Credea că așa i-a fost menirea.”
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: menirii; plural: meniri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- menirii
- plural
- meniri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a meni.