Regula
DEX ’09 definește „ideal” drept „care atinge perfecțiunea; perfect, desăvârșit”, iar „perfect” drept ce întrunește toate calitățile „în gradul cel mai înalt”. Mai sus de atât nu se poate urca.
„Excelent” e explicat ca „excepțional de bun” sau „foarte bun”. „Foarte excelent” ar fi, așadar, „foarte foarte bun”.
Astfel de adjective nu primesc grade de comparație, la fel ca „unic”, „maxim” sau „optim” (vezi articolele „Foarte unic? Cel mai unic?” și „Optim sau cel mai optim?”). În vorbirea afectivă se aude des „cel mai perfect”, dar în scris e greșit.
Termenul de gramatică „mai-mult-ca-perfect” nu are legătură cu acest lucru: e numele unui timp al verbului, nu un grad al adjectivului „perfect”.
Corect
- E soluția ideală pentru noi.
- Ai făcut o treabă excelentă.
- Planul tău e aproape perfect.
Greșit
- E cea mai ideală soluție.
- Ai obținut un rezultat foarte excelent.
- Nimic nu e mai perfect decât asta.
Un truc de ținut minte
Dacă vrei să întărești, schimbă cuvântul, nu adăuga „foarte”: „bun” → „foarte bun” → „excelent”. După „excelent” nu mai urmează nimic.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).