Înțelesuri
- 1
Faptul că ceva nu ajunge, că e prea puțin.
„Proiectul a eșuat din insuficiența fondurilor.”
- 2
(Medicină) Slăbirea funcționării unui organ.
„Bunicul suferă de insuficiență cardiacă.”
Antonime
- suficiență
- belșug
Cum se folosește
Pluralul e „insuficiențe”.
Expresii și locuțiuni
- Insuficiență renalăboală în care rinichii nu mai curăță bine sângele.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- insuficienței
- plural
- insuficiențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latina insufficientia și italiana insufficienza.