Înțeles
Nesupunere la ordinele superiorilor; indisciplină.
„Soldatul a fost pedepsit pentru insubordonare.”
Sinonime
- indisciplină
- neascultare
- nesupunere
Antonime
Cum se folosește
Plural: insubordonări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- insubordonării
- plural
- insubordonări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din in- și subordonare, probabil după franceză (insubordination).