Înțelesuri
- 1
Care nu e destul, prea puțin.
„Dovezile au fost insuficiente pentru o condamnare.”
- 2
Nesatisfăcător, sub nivelul cerut.
„Medicul a considerat tratamentul insuficient.”
- 3
(Substantivat) Calificativul cel mai mic la școală, sub limita de trecere.
„A primit insuficient la matematică.”
Sinonime
- puțin
- nesatisfăcător
Cum se folosește
Se pronunță in-su-fi-ci-ent. Femininul e „insuficientă”.
Forme flexionare
- masculin plural
- insuficienți
- feminin
- insuficientă
- feminin plural
- insuficiente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latina insufficiens.