Înțeles
Ridicare armată a unui popor sau a unui grup împotriva conducerii țării sau a unei armate de ocupație; răscoală.
„Insurecția din august 1944 a schimbat cursul războiului pentru România.”
Cum se folosește
Se desparte -ți-e. Plural: insurecții.
Forme flexionare
- articulat
- insurecția
- genitiv-dativ articulat
- insurecției
- plural
- insurecții
- plural articulat
- insurecțiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (insurrection) și din latină (insurrectio).