Înțeles
Faptul de a obține ceva; dobândire.
„Obținerea unui rezultat bun cere muncă constantă.”
Sinonime
- dobândire
- căpătare
- primire
Antonime
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: obținerii; plural: obțineri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- obținerii
- plural
- obțineri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul a obține (din franceză, obtenir, și din latină, obtinere).