Înțelesuri
- 1
Însușirea unui material de a se opune zgârierii, străpungerii sau deformării.
„Diamantul are cea mai mare duritate.”
- 2
Conținut al apei în săruri de calciu și magneziu.
„Apa din zonă are o duritate mare.”
- 3
(Despre purtare) Asprime, lipsă de blândețe.
„A vorbit cu duritate despre colegii săi.”
- 4
(Fizică) Rezistență a unui corp la pătrundere sau zgâriere, măsurată pe o scară.
„Piatra are o duritate mare.”
Antonime
- moliciune
Cum se folosește
Plural: durități.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- durității
- plural
- durități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (dureté) și din latină (duritas, -atis).