Înțelesuri
- 1
Răbdarea de a accepta păreri, credințe sau obiceiuri diferite de ale tale.
„Într-o clasă cu copii de mai multe religii, profesorul a vorbit despre toleranță.”
- 2
Puterea corpului de a suporta un medicament, o substanță sau condiții grele.
„Are toleranță scăzută la lactoză și nu bea lapte.”
- 3
Abatere mică, admisă, de la mărimea, greutatea sau calitatea stabilită pentru un produs.
„Piesele au o toleranță de o zecime de milimetru.”
Sinonime
- îngăduință
- indulgență
- îngăduire
Antonime
Cum se folosește
Pluralul e „toleranțe”.
Expresii și locuțiuni
- Toleranță zeroniciun fel de iertare pentru o abatere.
- Casă de toleranță(învechit) bordel.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- toleranței
- plural
- toleranțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza tolérance; comparat cu germana Toleranz și latina tolerantia.