Înțelesuri
- 1
Momentul de cea mai mare intensitate al unui lucru care se desfășoară; miezul.
„Am ajuns la nuntă în toiul petrecerii.”
- 2
(Învechit și popular) Învălmășeală, zarvă, încăierare.
„S-a iscat un toi de nu se mai înțelegea nimic.”
Cum se folosește
Se folosește mai ales articulat, în îmbinarea „în toiul”.
Expresii și locuțiuni
- În toiul nopțiiîn miezul nopții, când e cel mai întuneric.
- În toiîn plină desfășurare.
Etimologie
Din turcă (toy, „ospăț”).