DEX Dicționar

topor

substantiv neutruun sens

Înțeles

  1. Unealtă cu tăiș de oțel, fixată într-o coadă lungă de lemn, folosită la tăiatul copacilor și la despicatul lemnelor.

    „Tăietorul a ascuțit toporul înainte de a porni în pădure.”

Expresii și locuțiuni

  • Din toporfără finețe; grosolan, necioplit.
  • A fi topor de oasea răbda multe necazuri, a duce o viață grea.
  • A sta cu toporul la brâua fi mereu gata de ceartă sau de bătaie.
  • Coadă de toporom servil, prin care alții fac lucruri condamnabile.

Etimologie

Din slavul toporŭ.

Alte cuvinte de pe litera T