Înțelesuri
- 1
Felul în care sună vocea cuiva când vorbește; intonație.
„Nu-mi vorbi pe tonul ăsta!”
- 2
(Muzică) Sunet simplu; intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei.
„A urcat melodia cu un ton.”
- 3
Tonalitatea unei bucăți muzicale.
„Piesa e scrisă în ton major.”
- 4
Nuanță a unei culori.
„Camera e zugrăvită în tonuri calde.”
- 5
(Substantiv masculin) Pește marin mare și răpitor, prețuit pentru carnea lui.
„A cumpărat o conservă de ton.”
Sinonime
- intonație
- nuanță
- tonalitate
Expresii și locuțiuni
- A da tonula stabili nota de pornire a unui cântec; figurat, a începe ceva și a fi urmat de alții.
- A ridica tonula vorbi tare și răstit.
- A schimba tonula-și schimba atitudinea față de cineva.
Etimologie
Sunetul, din franceză (ton) și latină (tonus); peștele, din franceză (thon).