Înțelesuri
- 1
Fiecare dintre variantele mai deschise sau mai închise ale unei culori.
„Am ales o nuanță de albastru mai deschisă pentru dormitor.”
- 2
Diferență foarte mică între două lucruri asemănătoare.
„Între cele două cuvinte e o nuanță de sens.”
- 3
Urmă, mică doză din ceva.
„În vocea lui se simțea o nuanță de ironie.”
Cum se folosește
Se pronunță nu-an-ță. Pluralul e „nuanțe”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- nuanței
- plural
- nuanțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza nuance.