Înțelesuri
- 1
Lipsă de toleranță sau de îngăduință față de cei diferiți.
„A existat intoleranță religioasă în oraș.”
- 2
Incapacitatea organismului de a suporta anumite medicamente sau alimente.
„Are intoleranță la lactoză.”
Sinonime
- neîngăduință
Antonime
Cum se folosește
Plural: intoleranțe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- intoleranței
- plural
- intoleranțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (intolérance).