Înțeles
Care nu face compromisuri și nu se abate de la principiile sau regulile pe care și le-a fixat.
„Arbitrul a fost intransigent și a sancționat fiecare simulare.”
Sinonime
- neînduplecat
- inflexibil
Antonime
Cum se folosește
Forme: intransigentă, intransigenți, intransigente. Nu are „n” înainte de „g”.
Atenție la scriere
- Intransigent, nu „intransingent” — Se scrie „intransigent”, fără „n” înainte de „g”. Nu „intransingent”.
Forme flexionare
- masculin plural
- intransigenți
- feminin
- intransigentă
- feminin plural
- intransigente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (intransigeant).