DEX Dicționar

intransigent

adjectivun sens

Înțeles

  1. Care nu face compromisuri și nu se abate de la principiile sau regulile pe care și le-a fixat.

    „Arbitrul a fost intransigent și a sancționat fiecare simulare.”

Sinonime

  • neînduplecat
  • inflexibil

Antonime

Cum se folosește

Forme: intransigentă, intransigenți, intransigente. Nu are „n” înainte de „g”.

Atenție la scriere

Forme flexionare

masculin plural
intransigenți
feminin
intransigentă
feminin plural
intransigente

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (intransigeant).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera I