Înțeles
(Persoană) care face sau răspândește intrigi.
„Colega era o intrigantă care vorbea pe la spatele tuturor.”
Sinonime
- bârfitor
- uneltitor
Cum se folosește
Feminin: intrigantă; plural: intriganți, intrigante.
Forme flexionare
- masculin plural
- intriganți
- masculin plural
- intrigante
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (intrigant).