Înțelesuri
- 1
Băț lung în care te sprijini la mers.
„Bătrânul urca dealul sprijinit în toiag.”
- 2
Baston purtat ca semn al unei puteri sau al unei demnități.
„Episcopul ținea în mână toiagul păstoresc.”
- 3
(Figurat) Sprijin, reazem în greutăți.
„Copiii îi sunt toiag la bătrânețe.”
- 4
Lovitură dată cu toiagul.
„A primit două toiege peste spinare de la cioban.”
Cum se folosește
Pluralul e „toiege”.
Forme flexionare
- plural
- toiege
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (tojagŭ).