Înțeles
Băț lung și gros, uneori cu capătul îngroșat, folosit ca sprijin sau ca armă de lovit.
„Ciobanul se sprijinea în bâtă, urmărind turma.”
Sinonime
- ciomag
- măciucă
- ghioagă
- botă
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- bâtei
- plural
- bâte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Origine incertă; unii o pun pe seama slavului butu, alții o socotesc necunoscută.