Înțeles
Superioritate deplină, împreună cu autoritate și putere; poziție dominantă.
„Imperiul și-a impus supremația pe mare.”
Sinonime
- superioritate
- predominanță
Antonime
Cum se folosește
Plural: supremații.
Forme flexionare
- articulat
- supremația
- genitiv-dativ articulat
- supremației
- plural
- supremații
- plural articulat
- supremațiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (suprématie).