Înțelesuri
- 1
Faptul de a face să dispară ceva; eliminare, înlăturare.
„Medicul a recomandat suprimarea zahărului din alimentație.”
- 2
Desființarea unui post, a unui drept sau a unei legi.
„Suprimarea postului a venit fără niciun avertisment.”
- 3
Interzicerea apariției unei publicații sau a unei activități.
„Regimul a decis suprimarea ziarului de opoziție.”
- 4
Uciderea cuiva, eliminarea lui fizică.
„Dosarul descrie suprimarea opozanților politici.”
Sinonime
- eliminare
- înlăturare
- desființare
- interzicere
Cum se folosește
Genitivul: suprimării; pluralul: suprimări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- suprimării
- plural
- suprimări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a suprima”.