Înțeles
Acțiunea de a înlătura; îndepărtare, eliminare.
„Înlăturarea obstacolelor a luat o zi.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Plural: înlăturări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- înlăturării
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din a înlătura.