Înțelesuri
- 1
Înscrierea cuiva sau a ceva într-un registru oficial, numit matricolă.
„Înmatricularea studenților are loc în septembrie.”
- 2
Înregistrarea oficială a unui vehicul, care primește un număr de circulație.
„Înmatricularea mașinii noi durează o zi.”
Sinonime
- înregistrare
- înscriere
- matriculare
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- înmatriculării
- plural
- înmatriculări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul «a înmatricula», din franceza immatriculer și din latinescul immatriculare.