Înțelesuri
- 1
Faptul de a se face mai mulți sau mai numeroși; creștere în număr.
„Înmulțirea iepurilor a fost rapidă.”
- 2
Operație aritmetică prin care un număr se adună cu el însuși de atâtea ori cât arată alt număr.
„Elevii învață tabla înmulțirii.”
- 3
Creșterea numărului de indivizi ai unei specii prin reproducere.
„Înmulțirea păsărilor are loc primăvara.”
Sinonime
- sporire
- multiplicare
Antonime
- împuținare
- scădere
Cum se folosește
Plural: înmulțiri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- înmulțirii
- plural
- înmulțiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din prefixul în- și mult.