Înțeles
Faptul de a lovi pe cineva cu un cuțit sau cu o armă ascuțită.
„Poliția anchetează o înjunghiere petrecută în parc.”
Sinonime
- junghiere
Cum se folosește
Se pronunță în-jun-ghi-e-re. Pluralul e „înjunghieri”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- înjunghierii
- plural
- înjunghieri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a înjunghia”.