Înțelesuri
- 1
Faptul de a separa ceva în părți sau de a da fiecăruia partea sa.
„Împărțirea moștenirii a ținut luni de zile.”
- 2
(Matematică) Operație aritmetică prin care vezi de câte ori încape un număr în alt număr.
„Elevii au învățat împărțirea cu rest.”
Sinonime
- divizare
- repartizare
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: împărțirii; plural: împărțiri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- împărțirii
- plural
- împărțiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a împărți.