Înțelesuri
- 1
Faptul de a (se) împiedica: de a te poticni sau de a opri pe cineva să facă ceva.
„Împiedicarea adversarului din spate a fost sancționată cu penalty.”
- 2
(Învechit, regional) Piedică, obstacol care te oprește din drum.
„Au trecut fără nicio împiedicare prin vamă.”
Cum se folosește
Plural: împiedicări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- împiedicării
- plural
- împiedicări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a (se) împiedica”.