Înțelesuri
- 1
Unealtă de bucătărie ca un cuțit uriaș, cu tăiș lat și greu, cu care se sparg oasele și se toacă carnea.
„Măcelarul a tăiat coastele cu satârul.”
- 2
(Învechit) Secure de luptă; securea cu care călăul executa condamnații.
„În muzeu e expus satârul unui călău din secolul al XVII-lea.”
Cum se folosește
Plural: satâre.
Forme flexionare
- plural
- satâre
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcă (satir).