Înțelesuri
- 1
Care se simte pe deplin mulțumit.
„Era fericită că-și revăzuse bunicii.”
- 2
Care aduce bucurie; bun, prielnic.
„A fost o alegere fericită.”
- 3
(Substantiv masculin) Primul grad de sfințenie dat cuiva de biserică; cel care l-a primit.
„Episcopul martir a fost declarat fericit.”
Expresii și locuțiuni
- Și au trăit fericiți până la adânci bătrânețiformula cu care se încheie basmele.
- O întâmplare fericităun noroc, o potriveală bună.
Forme flexionare
- masculin plural
- fericiți
- feminin
- fericită
- feminin plural
- fericite
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul a ferici, format din fericire.