Înțelesuri
- 1
(Popular) Care are noroc; norocos.
„A fost norocit la joc toată seara.”
- 2
(Popular) Mulțumit cu ceea ce are; fericit.
„Trăia norocit, cu puținul lui.”
- 3
(Despre fapte și împrejurări) Care iese bine, cu noroc.
„A fost o întâlnire norocită pentru amândoi.”
Antonime
- ghinionist
- nenorocit
Expresii și locuțiuni
- Norocit ceasul!vorbă spusă la o întâlnire care aduce bine.
- Om norocitom căruia îi merge bine în tot ce începe.
Etimologie
Format în română de la „noroc”, cuvânt venit din slavă (narokŭ).