Înțelesuri
- 1
Caracterul a ceea ce este normal, obișnuit.
„După furtună, viața satului a revenit la normalitate.”
- 2
(Chimie) Concentrația unei soluții față de una normală.
„Normalitatea soluției se măsoară în laborator.”
Sinonime
Antonime
- anormalitate
- anomalie
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: normalității.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- normalității
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (normalité).