Înțelesuri
- 1
Faptul de a acorda; oferirea unui drept, a unui premiu sau a unei facilități.
„Acordarea burselor se face în septembrie.”
- 2
Reglarea coardelor unui instrument muzical, ca să sune corect.
„Acordarea viorii a durat un minut.”
Sinonime
- oferire
- atribuire
- reglare
Antonime
- refuz
Cum se folosește
Plural: acordări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- acordării
- plural
- acordări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a acorda (din franceză, accorder).