Înțelesuri
- 1
Faptul de a povesti; relatarea unei întâmplări.
„Povestirea lui a ținut sala cu sufletul la gură.”
- 2
Scriere în proză, mai scurtă decât un roman, care spune o întâmplare.
„Elevii au citit o povestire de Ion Creangă.”
Expresii și locuțiuni
- Povestire scurtăoperă în proză, de câteva pagini.
- Povestire fantasticăpoveste cu întâmplări minunate sau supranaturale.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- povestirii
- plural
- povestiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul «a povesti», din «poveste».