Înțelesuri
- 1
Relatarea în formă literară a unor întâmplări, specifică genului epic; povestire.
„În acest roman, narațiunea e făcută la persoana întâi.”
- 2
Partea unui discurs în care se expun faptele.
„Avocatul și-a început pledoaria cu o narațiune scurtă a faptelor.”
Cum se folosește
Genitiv-dativ: narațiunii; plural: narațiuni. Despărțire: na-ra-ți-u-ne. Formă veche: narație.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- narațiunii
- plural
- narațiuni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (narration) și din latină (narratio, narrationis).