Înțelesuri
- 1
Obiect de metal prins de călcâiul cizmei, cu care călărețul îndeamnă calul.
„Călărețul și-a lovit calul cu pintenii.”
- 2
Excrescență cornoasă din spatele piciorului unor păsări, mai ales la cocoși.
„Cocoșul a atacat cu pintenii.”
- 3
Element de construcție care susține sau întărește un zid sau un mal.
„Zidul avea un pinten de piatră.”
- 4
Mică înălțime care iese în afară dintr-un ansamblu de munți sau dealuri.
„Cabana e așezată pe un pinten stâncos.”
- 5
Piesă care limitează cursa altei piese în mișcare sau servește ca punct de articulație.
„Pintenul oprește mecanismul la capătul cursei.”
- 6
Parte a unor plante care are o proeminență sau o excrescență.
„Floarea are un pinten lung, plin de nectar.”
Cum se folosește
Plural: pinteni.
Expresii și locuțiuni
- a da pintenia îmboldi calul cu pintenii; a zori, a grăbi.
- a bate din pintenia-și izbi tocurile pentru a suna pintenii; a-și arăta zgomotos bucuria.
Forme flexionare
- plural
- pinteni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (*pentĭnŭ).