DEX Dicționar

pinten

substantiv masculin6 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Obiect de metal prins de călcâiul cizmei, cu care călărețul îndeamnă calul.

    „Călărețul și-a lovit calul cu pintenii.”

  2. 2

    Excrescență cornoasă din spatele piciorului unor păsări, mai ales la cocoși.

    „Cocoșul a atacat cu pintenii.”

  3. 3

    Element de construcție care susține sau întărește un zid sau un mal.

    „Zidul avea un pinten de piatră.”

  4. 4

    Mică înălțime care iese în afară dintr-un ansamblu de munți sau dealuri.

    „Cabana e așezată pe un pinten stâncos.”

  5. 5

    Piesă care limitează cursa altei piese în mișcare sau servește ca punct de articulație.

    „Pintenul oprește mecanismul la capătul cursei.”

  6. 6

    Parte a unor plante care are o proeminență sau o excrescență.

    „Floarea are un pinten lung, plin de nectar.”

Cum se folosește

Plural: pinteni.

Expresii și locuțiuni

  • a da pintenia îmboldi calul cu pintenii; a zori, a grăbi.
  • a bate din pintenia-și izbi tocurile pentru a suna pintenii; a-și arăta zgomotos bucuria.

Forme flexionare

plural
pinteni

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din slavă (*pentĭnŭ).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera P