Înțeles
(Popular) Care tămăduiește; vindecător.
„Ceaiul de tei are efect tămăduitor.”
Sinonime
- vindecător
- lecuitor
Antonime
Cum se folosește
Feminin: tămăduitoare; plural: tămăduitori, tămăduitoare.
Forme flexionare
- masculin plural
- tămăduitori
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a tămădui, cu sufixul -tor.