Înțeles
Partea subțire și ascuțită a unei unelte sau a unui cuțit, făcută să taie; muchie tăietoare.
„Sabia avea tăișul ascuțit.”
Sinonime
- ascuțiș
- muchie
Antonime
Cum se folosește
Plural: tăișuri.
Expresii și locuțiuni
- cuțit cu două tăișurisituație sau procedeu ale cărui rezultate pot fi opuse celor dorite, cu avantaje și dezavantaje deopotrivă de importante.
- a trece sub tăișul sabieia ucide, a distruge complet.
Forme flexionare
- plural
- tăișuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a tăia, cu sufixul -iș.