Înțelesuri
- 1
(Adjectiv) Care taie; ascuțit, tăios.
„Cuțitul tăietor a despicat pâinea dintr-o mișcare.”
- 2
(Substantiv neutru) Trunchi gros pe care se toacă sau se despică lemnele de foc.
„Bunicul a împlântat toporul în tăietor.”
- 3
(Substantiv feminin, tăietoarea) Plantă păroasă, cu flori galbene, folosită în leacurile populare pentru răni tăiate.
„Bunica punea tăietoare pe rană.”
Antonime
- tocit
Cum se folosește
Adjectiv: feminin tăietoare; plural: tăietori, tăietoare. Pentru buștean, pluralul este tăietoare.
Forme flexionare
- masculin plural
- tăietori
- feminin singular și plural
- tăietoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din a tăia, cu sufixul -tor.