Înțelesuri
- 1
A face rău sănătății cuiva, a răni.
„Fumatul vatămă grav plămânii.”
- 2
A pricinui pagube, a leza interesele sau demnitatea cuiva.
„Articolul i-a vătămat reputația.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu vatăm, tu vatămi, el vatămă (cu „a” la rădăcină); conjunctiv: să vatăme.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- vatăm
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- vatămi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- vatămă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să vatăm
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să vatăme
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- vatămă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul victimare.