Înțelesuri
- 1
A arunca boabele în vânt ca să le curețe de pleavă.
„Țăranii vânturau grâul pe arie.”
- 2
A turna un lichid dintr-un vas în altul de mai multe ori, ca să se răcească sau să se amestece.
„Bunica vântura laptele din cană în cană ca să se răcească.”
- 3
A mișca încoace și încolo, a agita.
„Vântura brațele și striga după ajutor.”
- 4
(Figurat) A umbla mult, încoace și încolo.
„A vânturat toată lumea, dar s-a întors acasă.”
- 5
(Figurat) A răspândi vorbe, idei.
„Bârfele vânturate prin sat i-au stricat numele.”
Sinonime
Cum se folosește
Prezentul: eu vântur, el vântură.
Expresii și locuțiuni
- A vântura lumeaa călători mult, prin multe locuri.
- Vântură-lume (sau vântură-țară)om care hoinărește dintr-un loc în altul, fără căpătâi.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- vântur
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- vântură
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să vântur
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să vânture
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latina ventulare.