Înțelesuri
- 1
A ofta adânc, de durere, de dor sau de tristețe.
„Bătrâna suspina uitându-se la fotografiile vechi.”
- 2
A plânge înăbușit, cu sughițuri.
„Copilul încă suspina după ce se oprise din plâns.”
- 3
A tânji după ceva, a-și dori mult.
„Suspina după vremurile tinereții.”
Cum se folosește
Prezentul: eu suspin, el suspină; conjunctiv: să suspine.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- suspin
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- suspină
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să suspin
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să suspine
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul suspirare.