Înțelesuri
- 1
A vorbi poticnit, repetând sunete sau silabe, din cauza emoției, a unui defect de vorbire sau a enervării.
„De emoție, elevul s-a bâlbâit la oral.”
- 2
A-și pierde șirul vorbelor și a spune cuvinte încurcate.
„A bâlbâit niște scuze și a ieșit repede.”
Sinonime
- a gângăvi
- a se încurca
Antonime
- a vorbi limpede
Cum se folosește
Prezentul: eu bâlbâi, el bâlbâie.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- bâlbâi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- bâlbâie
- imperfect pers. 1 singular
- bâlbâiam
- conjunctiv prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- să bâlbâi
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să bâlbâie
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Apropiat de latinescul balbus („bâlbâit”); etimologie nesigură.