Înțelesuri
- 1
A mânca un aliment tare sau crocant, sfărâmându-l încet între dinți, cu un zgomot specific.
„Copiii ronțăiau biscuiți în fața televizorului.”
- 2
A roade cu dinții un obiect.
„Câinele ronțăia un os sub masă.”
Sinonime
- a crănțăni
- a roade
Cum se folosește
Prezentul: eu ronțăi, el ronțăie.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- ronțăi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- ronțăie
- imperfect pers. 1 singular
- ronțăiam
- conjunctiv prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- să ronțăi
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să ronțăie
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „ronț”, cu sufixul -ăi.