DEX Dicționar

a ronțăi

verb2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    A mânca un aliment tare sau crocant, sfărâmându-l încet între dinți, cu un zgomot specific.

    „Copiii ronțăiau biscuiți în fața televizorului.”

  2. 2

    A roade cu dinții un obiect.

    „Câinele ronțăia un os sub masă.”

Sinonime

Cum se folosește

Prezentul: eu ronțăi, el ronțăie.

Forme flexionare

indicativ prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
ronțăi
indicativ prezent pers. a 3-a singular
ronțăie
imperfect pers. 1 singular
ronțăiam
conjunctiv prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
să ronțăi
conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
să ronțăie

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la „ronț”, cu sufixul -ăi.

Alte cuvinte de pe litera R