Înțeles
(Om) care vorbește mult și fără oprire; vorbăreț, limbut.
„Era un copil guraliv, care nu tăcea o clipă.”
Sinonime
- vorbăreț
- limbut
- gureș
Antonime
- tăcut
- taciturn
Cum se folosește
Feminin: guralivă. Plural: guralivi, guralive.
Forme flexionare
- masculin plural
- guralivi
- masculin plural
- guralive
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din bulgară (govorliv), după „gură”.