Înțelesuri
- 1
Veste care circulă din om în om, fără să fie verificată.
„A pornit zvonul că se închide fabrica.”
- 2
Zgomot ușor și nedeslușit din natură; murmur, foșnet.
„Se auzea doar zvonul apei printre pietre.”
- 3
Sunet îndepărtat de clopote sau de instrumente.
„Din vale venea un zvon de clopote.”
- 4
Gălăgia nedeslușită a unei mulțimi; rumoare.
„Din piață se auzea zvonul târgului.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A lansa un zvona răspândi intenționat o veste neverificată.
- Umblă zvonul că...se vorbește, fără dovezi, că...
Forme flexionare
- plural
- zvonuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (zvonŭ „sunet de clopot”).