DEX Dicționar

zvon

substantiv neutru4 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Veste care circulă din om în om, fără să fie verificată.

    „A pornit zvonul că se închide fabrica.”

  2. 2

    Zgomot ușor și nedeslușit din natură; murmur, foșnet.

    „Se auzea doar zvonul apei printre pietre.”

  3. 3

    Sunet îndepărtat de clopote sau de instrumente.

    „Din vale venea un zvon de clopote.”

  4. 4

    Gălăgia nedeslușită a unei mulțimi; rumoare.

    „Din piață se auzea zvonul târgului.”

Antonime

Expresii și locuțiuni

  • A lansa un zvona răspândi intenționat o veste neverificată.
  • Umblă zvonul că...se vorbește, fără dovezi, că...

Forme flexionare

plural
zvonuri

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din slavă (zvonŭ „sunet de clopot”).

Alte cuvinte de pe litera Z