Înțelesuri
- 1
Fel de mâncare lichid, acrit cu borș, zeamă de varză sau oțet, cu carne sau numai cu legume.
„A pus ciorbă de perișoare la foc de dimineață.”
- 2
(figurat, familiar) Amestecătură confuză de lucruri care n-au legătură între ele.
„Raportul ăsta e o ciorbă, nu se înțelege nimic din el.”
Cum se folosește
Ciorba e acrită — asta o deosebește de supă, care e limpede și neacră. Confuzia dintre ele e o greșeală curentă.
Expresii și locuțiuni
- A-i sufla cuiva în ciorbăa se amesteca în treburile altuia, a-l deranja acolo unde nu-i treaba.
- Ciorbă lungămâncare subțire, cu multă zeamă și puțină substanță; se spune și despre o vorbărie fără miez.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- ciorbei
- plural
- ciorbe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcescul çorba, intrat în română în perioada stăpânirii otomane.