Înțelesuri
- 1
Bucata de trunchi rămasă în pământ după tăierea sau ruperea unui copac.
„Ne-am așezat pe un ciot de stejar.”
- 2
Partea rămasă dintr-un membru sau dintr-o coadă după ce restul a fost tăiat ori rupt.
„Câinele avea doar un ciot în loc de coadă.”
- 3
Bucățică rămasă dintr-un obiect lung, de care aproape nu te mai poți folosi.
„Scria cu un ciot de creion.”
Cum se folosește
Plural: cioturi. Variante: cioată (popular), ciotur (rar).
Forme flexionare
- plural
- cioturi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Etimologie necunoscută.