Înțelesuri
- 1
Care se face de bunăvoie, fără constrângere.
„Participarea la curs e voluntară.”
- 2
(Substantivat) Persoană care se oferă să facă ceva fără să fie obligată și fără plată.
„Zeci de voluntari au strâns gunoiul de pe malul râului.”
- 3
(Substantivat) Persoană care cere să facă armata fără a avea această obligație.
„S-a înscris voluntar la optsprezece ani.”
- 4
(Despre oameni) Care își impune voința; autoritar.
„E o fire voluntară, greu de întors din drum.”
Sinonime
- benevol
- hotărât
Antonime
- obligatoriu
- silit
Expresii și locuțiuni
- Muncă voluntarămuncă făcută de bunăvoie și neplătită.
Etimologie
Din latină (voluntarius) și franceză (volontaire).