Înțelesuri
- 1
Ceea ce iese când amesteci mai multe lucruri; amestec.
„Vrăjitoarea fierbea o amestecătură urât mirositoare.”
- 2
Grămadă de lucruri sau de oameni puși laolaltă la întâmplare, fără nicio ordine.
„Pe raft era o amestecătură de cărți, jucării și haine.”
Sinonime
- amestec
- talmeș-balmeș
- mixtură
Cum se folosește
Plural: amestecături.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- amestecăturii
- plural
- amestecături
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).